Litoral 2008 (II)

Asa cum va anuntasem, mi-am petrecut ultimul week-end la preaiubita noastra Mare Neagra.
Camera la telefon nu gasisem (respectivul la care fusesem la finele lunii iunie dublase pretul) asa ca hotarasem sa cautam la fata locului, adica in Costinesti.
Am plecat sambata de dimineata, la orele 05.30. Planuisem ca la cel tarziu 09.00 vom fi in Costinesti. Doar ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea de pe drum. La pod la Cernavoda nu numai ca am prins aglomerat, dar avusesera loc numai putin de 5 accidente. Si in fiecare accident minim 4 masini fusesera implicate, avariate, etc. Aglomerat a fost si dupa Cernavoda, si in Constanta, pe drumul care ducea spre Mangalia. Asa ca am ajuns in Costinesti la ora 11.00.
Acolo, dupa vreo 30 de minute de cautat cazare si de luat flit de la proprietarii vilelor (care aveau toate camerele ocupate sau nu dadeau locuri doar pentru o noapte in week-end), ne-am hotarat sa mergem la omul nostru pe care il sunasem. Evident ca avea camere libere! L-am intrebat care e pretul? “150 ron / noapte”, a raspuns, moment in care toti ne-am dat ghionturi discrete. Deci la telefon camera era 200 ron, iar la fata locului pretul scazuse . In fine, ne-am cazat, am facut baie, plaja, iar seara am mers in Disco Tineretului, acolo unde am savurat din plin concertele Fly Project si DJ Project.
A doua zi am plecat pe la 16.30 din Costinesti. Am facut “doar o ora si jumatate pana la Constanta, din cauza ca in in cele doua Eforii, se mergea bara la bara. Superb.
Dupa ce am iesit din Constanta, am mers pe drumul vechi, am facut stanga dupa Stupina, pentru a ajunge la Cernavoda, iar de acolo am intrat direct pe autostrada. Am ajuns in Bucuresti la 21.30. Deci am parcurs in total 10 ore si jumatate dus-intors. De parca as fi mers in Bulgaria
am tras astfel concluzia ca trebuie sa-mi iau o mica pauza in ceea ce priveste mersul pe litoralul romanesc si sa mai ajung la Marea Neagra abia in septembrie.
Inca ceva: am mancat excelent in costinesti la restaurantul “Sabina”, un local rustic de toata frumusestea. Vi-l recomand cu multa caldura.

Inainte de mare

Week-end-ul acesta ma va gasi din nou la Marea Neagra. Am incercat sa imi fac rezervare la aceeasi vila despre care va vorbisem in “postul ” anterior, si in care dadusem 100 ron / noapte la sfarsitul lunii iunie. Cand l-am sunat pe proprietar, acesta m-a intrebat:”doriti camerra doar pentru o noapte in week-end? Atunci e mai scump”. “Cat?”, am intrebat eu curios. “200 ron / noapte”, a venit raspunsul ca un tunet. Deci din 28 iunie pana in 12 iulie pretul s-a dublat! Va vine sa credeti asa ceva?  Mie, nu! Dar e adevarat! Omul nici macar nu a dat un nume oficial vilei, dar se joaca efectiv cu preturile de cazare. Oare nu exista un control din partea autoritatilor in acest sens? Oare tarifele de cazare nu ar trebui sa difere doar pe perioade, si nu pe zile?

Litoral 2008

Mi-am petrecut ultimul week-end la Marea Neagra. Initial doream sa ne cazam la Constanta, dar vila pe care o stiam de anul trecut era ocupata, cu toate ca sunasem cu 4 zile inainte. Am hotarat deci sa cautam cazare la fata locului. A! Era sa uit! In prealabil mai sunasem si la cateva hoteluri de 2 stele pentru a imi face o impresie despre preturi. La Hotel Cora mi s-a spus ca pretul unei camere este de 150 ron. La alt hotel mi s-a oferit prin telefon un pret si mai bun “180 de ron plus taxa de statiune de 5,5 lei (daca nu ma insel)”.

Ajungem la mare in dimineata zilei de sambata. Ora 08.30. Mergem pe bulevardul Mamaia. Cautam…Preturile cresteau vertiginos:-). Ajunsesera chiar la 220 ron / noapte. In fine, intram si la hotel Cora. Ma duc la receptie sa intreb daca mai au camere libere. Raspunsul e afirmativ. “La ce pret?”, intreb. “180 ron/noapte”, raspunde receptionera. Raman perplex timp de 2-3 secunde, dupa care revin si pun intrebarea de baraj: “Doamna, la telefon mi s-a spus un alt pret: 150 ron / noapte”. Receptionera beleste putin ochii la mine:” dar cand ati sunat, domnule?”. “Marti”, vine instant replica mea. La care ea imi explica: “probabil colega mea a gresit si v-a spus tariful din cursul saptamanii. Acum e week-end”. La auzul acestor cuvine am rostit un “Multumesc. La revedere” si am iesit din hotel fermecat de vrajeala si nesimtirea care mi se servisera la acel hotel. Mentionez faptul ca in ziua in care am sunat la Cora am intrebat cat costa o camera pentru noapte de sambata spre duminica…

Vazand ca nu e niciun chip sa gasim ceva avantajos (Mamaia iesea din calcule, ca doar stiam ca e arhiplina), am decis sa mergem la Costinesti. Acolo procesul cautarii de camere a fost destul de scurt, iar vila in care ne-am cazat (la un pret foarte avantajos) era atat de noua incat proprietarul nu apucase nici macar sa-i dea un nume de scena

Ne-am dus pe plaja, am stat cateva ore dupa care a venit firesc intrebarea: “unde mancam?”. Am mers, pentru inceput, la “Albert”. Ne-a intampinat un tip cu fata de strengar si cu un meniu destul de stufos. La masa eram 4 persoane (inclusiv subsemnatul). Prima persoana dorea un desert. Replica nu s-a lasat asteptata: “nu avem”. Persoana in cauza a incercat sa gaseasca o varianta de desert de rezerva. “Nu avem niciun desert” a sunat vocea ospatarului. La mancare, alte probleme. Mai intai, desi alta persoana dorea pui la tava, ospatarul ne-a informat ca nu ne poate servi decat cu pui la gratar. O a treia persoana a cerut un sortiment (pe care nu mi-l aduc aminte). “Vedeti ca nu e chiar ceea ce scrie in meniu. Va spun de-acum pentru ca am avut deja o discutie pe aceasta tema la alta masa” ne “avertizeaza ospatarul. A treia persoana se recunoaste invinsa si comanda ceva care chiar putea fi preparat la aceasta locatie. Urmez eu. Comand tochitura “Albert”, care avea pe meniu urmatoarele ingrediente: carne pui, carne porc, carnati, telemea, ou, mamaliga. Dupa 30 de minute vine toata comanda. Dar stupoare! Din tochitura mea lipseau 2 componente: telemeaua si oul. Il intreb pe ospatar de ele. Incepe sa ma vrajeasca. “Nu stiu, v-am adus exact ce scrie in meniu”. “Esti sigur?”, il intreb. “In meniu scrie ca tochitura are si telemea si ou, iar eu nu le vad.” Incearca din nou sa ma pacaleasca. “Probabil ca are ou, dar e prin sos, ceva de genul asta”. Nervos, il trag aproape de mine si ii arat meniul (pe care el nu-l citise probabil niciodata). “Da, ma duc sa vorbesc cu sefa”, imi spune. Apare dupa 5 minute. “Aveti dreptate”, recunoaste, dupa care incearca sa o dreaga:” cica as fi plecat eu mai devreme si nu ar fi apucat bucatarul sa-mi puna oul si telemeaua”. Toti cei patru de la masa ne prapadeam de ras. Asa ceva nu mai auzisem. Am primit in final si ingredientele lipsa, asa ca am savurat din plin tochitura (care, ce-i drept, a fost foarte gustoasa).

Seara, am fost la alta terasa, evident. Mult mai frumoasa, muzica greceasca. Totul era superb, la Trident (asta era numele restaurantului)…cel putin la inceput. Apare ospatarita. Ne zambeste si ne intreaba ce dorim sa comandam. O persoana dorea o salata cu nume grecesc “feta birdaki” (ceva de genul acesta) si o intreaba pe ospatarita ce contine acea salata. “Nu as putea sa va spun exact”, ne raspunde domnisoara. Persoana in cauza insista. Cu intrebari ajutatoare chiar: “bine, in afara de feta, cam ce mai are?”. “Nu contine branza feta. <Feta> e un cuvant grecesc”, ne corecteaza ospatarita. Dupa care adauga: “are numai legume”. Persoana de mai sus se da batuta si isi comanda totusi acea salata misterioasa. Asteptam comanda. In acest timp domisoara ospatarita mai trece pe la noi sa ne aduca bauturile. E din ce in ce mai agitata, mai disperata. “Va turnati voi in pahare? Am multe mese de servit, si nu am timp”, ne explica ea. Ii raspundem afirmativ. Pe langa ea, mai era o ospatarita. Mai disperata. De fapt, mult mai rapida. Era intr-o continua alergare. Gabi Szabo ar fi fost invidioasa daca ar fi vazut-o cum sprinta spre mese, apoi spre bar, si-apoi iar spre mese. Dar sa revenim la ospatarita noastra. Ne aduce in fuga mancarea si ne intreaba gafaind:”mai am, ceva sa va aduc? sa stiu daca am terminat cu voi”. Ii spunem sa stea linistita in privinta noastra, ca nu mai dorim nimic. Ne uitam toti imediat sa vedem cum arata salata feta. Ramanem inmarmuriti dupa care izbucnim in hohote de ras. Formidabila salata era cam asa: o felie mare de branza in mijloc, inconjurata de cascaval topit…incredibil! Si nici urma de leguma. Era a doua terasa din tot atatea vizitate in care serviciile erau groaznice, iar preturile mari.

A doua zi, am preferat sa luam micul dejun pe plaja (cu gogosi infuriate, cafea, iaurt, etc) pentru a evita o noua experienta neplacuta.

Pranzul aveam sa-l luam in Constanta, acolo unde in mare totul a fost ok si nu am avut motive de nemultumire.

Cam aceasta a fost prima escapada a mea la litoralul romanesc. Cu mentiunea ca la “dus”, spre Constanta, am prins o “bara la bara” pe podul de la Cernavoda de credeam ca nu mai ajung in aceeasi zi la Marea Neagra.

La intoarcere am preferat o varianta de ocolire, pana sa intru pe autostrada neterminata a Soarelui.

Concluzia: nu va petreceti mai mult de 2 zile / perioada pe al nostru litoral. Nu merita. Daca doriti sa va faceti concediul la soare, alegeti alte destinatii.