Despre Prosport

La multi ani!

Dupa foarte mult timp, revin cu un nou articol.

Am citit in ultimele zile ca ziarul Prosport a inceput sa faca disponibilizari. Nimic nou sub soare, asta se intampla si pe timpul cat cotidianul era sub comanda Ringier. Acum insa, “scuza” cea mai buna e recenta criza financiara.

Problema este insa alta: echipa redactionala, mai precis unitatea ei de grup.

Prosport a fost primul meu loc de munca, locul in care efectiv imi placea ceea ce faceam. Si unde ma duceam cu placere…in primele luni.  De ce doar in primele luni si nu in toatra perioada de un an si jumatate petrecuta acolo? Pentru ca, incet, incet, miza puterii, a banului, etc a inceput sa-si puna amprenta din ce in ce mai vizibil asupra oamenilor de acolo. Bisericutele incepuseara sa fie din ce in ce mai evidente, turnatorii din ce in ce mai multi. Orice greseala, indiferent cat de mica, era amendata financiar, insa doar la anumite persoane. Datul afara sau retrogradarile pe motive de nimic devenisera ceva normal.  Despre program, nici nu mai vorbesc. In perioada Euro 2004 eram aproape zi si noapte in redactie. Asa ca, in februarie 2005, am parasit Prosportul. In acea perioada se vorbea de aparitia unui nou cotidian pe piata, Sport Total (asta si pentru ca unii nu mai suportau atmosfera de la Pro si vroiau, pur si simplu, sa schimbe jobul, in timp ce altii vroiau sa conduca). Am fost si eu informat de nasterea viitorului ziar, insa nu eram interesat. Vroiam sa plec din presa.

Ceea ce a urmat la Prosport a fost, evident, un…scandal (al doilea dupa cel din 2003 – cand plecase echipa lui Tolontan). Ca sa fiu mai clar: o parte din echipa Prosport dorea sa plece la Sport Total. In fruntea acestui grup se afla Marius Mitran. Ce a urmat? Mariri de salarii, sedinte, oameni intorsi din drum. Grupul Mitran (diminuat) a plecat totusi  la SPT, cotidian care a trait 2 ani. Dar sa ramanem la Prosport. In acel an, 2005, dupa dezertarea grupului SPT, echipa lui Dorin Chiotea avea nevoie de putine intariri. Si pentru ca mai aveam nevoie de ceva bani in plus, dar si pentru ca-mi doream sa semnez din nou in paginile acestui ziar pe care l-am iubit, am venit la redactie (pe atunci in Aerofina) si am inceput sa scriu din nou pe fotbal international (din postura de colaborator). Treaba asta a durat pana cand echipa Prosport si-a acoperit posturile deficitare. Dupa care mi s-a spus ca ziarul nu mai are nevoie de colaboratori. Am acceptat ideea (jobul meu principal fiind in domeniul bancar) si am mers mai departe. Fusesem bun doar in momentele grele, cand nu mai avea cine sa scrie .  

Intre timp, Prosport a revenit sub comanda lui Adrian Sarbu. Si credeam ca scandalurile / cutremurele s-au terminat. Insa, surpriza! De-abia a inceput anul 2009 si citesc de disponibilizari la Pro. Si, normal, un nou motiv de certuri, balacareli, intre oameni care pana acum ceva timp luau masa impreuna, sau discutau zi de zi la o tigara. Pacat! Atat pot spune. Mai ales ca Gazeta Sporturilor a depasit de mult Prosportul la vanzari, ba mai mult, le-a si dublat fata de ziarul are mi-a oferit primul loc de munca.

Asa ca, revin, de unde am inceput: spiritul de grup. El a existat foarte rar la Prosport, doar in momentele cand ziarul era la marginea prapastiei. In rest, grupuri, grupuri, fara un lider adevarat (iar aici vorbesc doar de perioada in care eu am lucrat acolo).

Concuzia e foarte simpla: atunci cand echipa e unita in indeplinirea aceluiasi obiectiv, performanta e pe jumatate realizata. In caz contrar, Dumnezeu cu mila!

Succes, Prosport! Sper sa nu dispari de pe piata, si mai mult, sa te intorci pe primul loc!

Bucuria fotbalului

Spania a cucerit Europa! Meritat! Trupa lui Luis Aragones a facut spectacol si in ultimul act, impotriva “bronzului” mondial din 2006, Germania. Chiar daca finala s-a decis printr-un gol marcat dintr-o flagranta eroare de aparare, ibericii au mai avut cel putin 3 ocazii enorme de a marca in poarta veteranului Jens Lehmann. A invins echipa cea mai frumoasa a acestui turneu, formatia care a ales cartea atacului. Un atac dublat insa de o defensiva perfecta, in care Casillas a demonstrat ca este cel mai in forma goalkeeper din lume, iar linia de aparatori a avut un cuplu sudat Puyol – Marchena, si doi fundasi de banda extrem de penetranti, Sergio Ramos si Joan Capdevila. In fata lor s-a aflat acest brazilian naturalizat Marcos Senna, omul care a maturat efectiv mijlocul terenului. Si de unde porneau apoi actiunile incantatoare ale lui Iniesta, Xavi, Silva sau Fabregas. Fotbalisti scunzi, insa extrem de tehnici si de inventivi. O paranteza: iata ca fotbalul anului 2008 nu se bazeaza doar pe statura si forta (puncte forte ale germanilor – spre exemplu), ci mai degraba pe tehnica in regim de viteza. Cat despre atacul spaniol, numai cuvinte de lauda. Torres si Villa formeaza probabil cel mai bun cuplu ofensiv din lume. Desi jucatorul Valenciei s-a accidentat in semifinala cu Rusia, evolutiile sale incununate cu patru goluri, au fost acompaniate de prestatiile din ce in ce mai bune ale colegului sau din avanposturi, dar si de reusitele lui Daniel Guiza. Concluzia este ca Spania a jucat fotbalul total, fotbalul bucuriei. O bucurie umbrita de plecarea lui Aragones dupa turneul final. Urmeaza insa Vicente del Bosque, tehnicianul care a cucerit cu Real Madrid de 2 ori liga Campionilor in 3 ani.